Octavian - poeziile altor autori

Ştiind că orice femeie este capricioasă se teme că Laura îl va respinge.

Când dulcea ei privire mă sminteşte,
şi vorba ei suavă m-afectează,

Speră că în cele din urmă norocul îi va surâde.

Suspine calde, inima îngheţată
să o topiţi, să simtă Îndurare,

Simte că sufletul lui va muri asemenea unui fluture atras de lumină.

Cum sub al verii soare la amiază
un fluture ce raza o doreşte

Alungat pe un drum al disperării se agaţă de chipul Laurei.

Când calea către Milă mi-e blocată
sunt alungat pe-un drum de disperare

Deşi simte că i se apropie sfârşitul, nu poate scăpa din închisoarea unde l-a aruncat Amor.

Vai, bine ştiu ce pradă-ndurerată
ne face Cea ce viaţa ne scurtează,

Îl consolează pe un amic căruia i-a murit soţia.

Frumoasa doamnă, dragostea ta mare,
de pe pământ deja este plecată

E obosit de păcatele pe care le-a săvârşit şi ar vrea să asculte chemarea lui Iisus.

Sunt obosit de antica chemare,
de obiceiuri rele şi păcate,

Traducere de Octavian Cocoş

Peste deal şi valea mare,
Prin tufişuri, prin zăvoi,

Traducere de Octavian Cocoş

Ar vrea ca Amor să o facă şi pe Laura să se perpelească în focul iubirii.

Traducere de Octavian Cocoş

Îi sugerează Laurei să accepte situaţia în care se află.