Texte sau Proză:

Tu știi cât îmi lipsești atunci când nu vorbim? Atunci când îmi întorci discret spatele, iar eu urlu înapoia ta, atât de misterios încât ai crede că e doar[...]

Iubindu-te pe tine, am dat foc minții mele cu nerușinarea unui poet avangardist. Mereu te-am urît, fiindcă mai apoi să te ador în versul meu și în proza mea, ca[...]

Cum prindem momentul potrivit, cum greșim! Avem aceeași scuză nenorocită: n-am știut! - Suntem conștienți că la un moment dat plătim tot ceea ce cauzăm...[...]

lucrul în sine (ding an sich), această enigmă a sfinxului

DESPRE AUTOMOBIL de George Topîrceanu

MERELE DE VARĂ

Drăgaica - tradiție, magie și mitologie

Casa Ruxandrei era o casă bătrânească , a doua din capătul satului .La

Azor

Abilitatea abandonată peste un abis abject ca un abces sparge abajurul cerului prăvălit în apele fântânilor. Abonați ai unui a. b. c. abscons abdicară totul[...]

Orașele își schimbau numele, camera mea rămânea mereu aceeași. Stăteam pe alte străzi, în alte locuri, dar mereu în aceeași casă. Aceeași ușă vopsită[...]

Un om gol este legat de un arbore uscat și lăsat pradă insectelor. Trupul lui este uns din belșug cu miere. Cînd mierea se termină, cînd insectele care-l[...]

As începe cu o întrebare firească... cine sunt eu? Cine? Mi-a trebuit aproape 40 de ani să găsesc un răspuns sau ce-l puțin să caut unul... și Iată-mă la o[...]

HRISTOS JUDECAT DE JUSTIȚIA OARBĂ

O cunoșteam pe Darclée de pe vremea când toată lumea îi zicea Lola și nimeni nu credea că are ceva special. Faptul că am cunoscut-o de mică a fost cel mai bun[...]

Într-o zi mohorâtă de toamnă, spre ceasurile înaintate ale amiezei lor existenţiale, s-au întâlnit mai mult sau mai puţin întâmplător un greiere, băiat de[...]

Brâncuși - românul care a sculptat sentimentele

M-am născut odată cu prima ninsoare, pe data de 25 noiembrie a anului 1963, la ora 15 si 25 de minute. Cu o zi in urmă era o zi caldă de toamnă la Baia Mare, locul[...]

Acum am să vă povestesc o întâmplare paranormală care mi-a schimbat viața și datorită căreia sunt eu Sorin Cerin cel de azi. Eram in anul 1991 la New York.[...]

Un întuneric opac. Ceva amorf, nedefinit și scorțos zăcea în neant fără viață, de hipnotiza vidul subtil al veșniciei trecute. Niciun auz, nicio adiere, niciun[...]

POET VIZIONAR ÎN FEREASTRA TIMPULUI - Ștefan Lucian Mureșanu

Mintea înălțată din țărână spre cer este precum un catarg de corabie pe care poposesc gândurile. După ce se opresc o vreme să se odihnească gândurile precum[...]

SFÂNTUL IERARH VASILE CEL MARE - TEMELIA MONAHISMULUI

Renul care tocmai traversa poteca era chiar Rudolf. În coarne şi oase.

Sfântul Ștefan - primul martir al Bisericii