Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

Odată
îmi făceai
un interior de suflet de ceai
și o față de masă curată.

Zarea se-nnorează. Cad se sus omături.
Dor îmi e de tine, chiar când ești alături.

Frunza se destramă. Ceruri cad pe ape.

Stăm pe scaune aliniate perfect
Mimând înțelegerea lucrurilor spuse
Într-o limbă necunoscută
Numai tu, Iisuse,

Îți mai amintești, domniță, flăcăul
Care frământa în inimă hăul,
Care se culca cu noaptea în brațe
Și își lega opincile cu ațe?

Nu tresări în somn, iubito…

Sunt crengile iernii, ciocnind
fereastra, cu sârme de-argint…

De câte ori toamna
simt ploile încolăcindu-și brațele
pe după sufletul meu
știu că undeva în lume

Ascultă tu, iubirea mea, ascultă
De ce mi-e dat de forme să alerg.
Că s-a mărit plăcerea lor ocultă
De-a-nscrie toate formele în cerc.

Va veni odată vremea când
orizontul fi-va roată pentru gând
și pământul negru și solzos
loc de părăsire pentru Făt-Frumos.

Pe unde-au fost cocorii se revărsară corbii.
Eu tot mai știu poteca bătută de-amândoi;
Scântei de amintire mocnesc în spuza vorbii —
Un pom își lăcrimează cele din urmă foi.

Tulbure domn al zilei de marți,
Vrei orele-ntre noi să le-mparți?

Doar trei îți cer. Cele mai largi.