Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

Iatagan din soare rupt, —
șapte ani putere-am supt:
șase ani la sân de maică
Ș-un alt an la o ursoaică.

Undeva la un geam de pe strada aceasta
se leagănă ora amiezii ca o ramură albă
peste gândul plecat să te caute.

Iar dacă ar fi
Pe drum ca să și mor,
Eu tot aș veni,
Prin moarte-aș veni,

Scriind pe-un caiet liniat cu albastru,
parcă-aș scrie de-a dreptul pe dungile mării
cu sârguincioasa caligrafie a unei păsări.
Nu mă mai prăbușesc în albul paginii

Cărți de tuci în cruce pune,
babă rea. La cale spartă
săbii semnele… Apune
crai de verde, spadă moartă.

Întrucât am fost părtașă
la facerea lumii,
am o memorie ciudată, pătimașă.
Uneori,

Brazii tineri și sănătoși
— români verzi ca brazii —
mă înconjură din toate părțile
garantându-mi ființa națională

Lazăr se chinuia iar să moară
– Se întâmplă, din moment ce te-ai născut –
Și când i s-a spus, spre liniștire,
Că i se sapă mormântul,

Biserici sfinte s-au culcat
Și au căzut mândre palate:
Din tot ce am întruchipat
Rămas-a o pustietate.

Pe ruine norii înfloreau cu petale,
jocul sfârșind abia către seară,
când istoviți ne întorceam acasă
și așezam peceți pe mărăcini…