Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

Făptură de iarbă,
tremurătoare.
Făptură de floare.
De printre lespezi,

În limpede miros de tei,
Plutește luna prin grădină,
Purtând în înțelesul ei
Că parcă-i vie și suspină.

E mult de-atunci, mult, soarele își coborâse
Toată mierea în livadă, când ți-am spus parabola cu Orbul.
Despre Dumnezeu nu poți vorbi decât așa:
îl întrupezi în floare și-l ridici în palme,

din gogoașa prinsă
între chingi de somn
s-a ivit o doamnă
s-a ivit un domn

Sărind câte trei portative, te caut sus,
tot mai sus,
în sunetul dulce și tânăr, de flaut…
Unde ți-s genele? Nu-s.

Și dacă singur stau și cuget
În miez tăcut de noapte
E ca etern să simt în suflet
Îmbălsămate șoapte!…

Biciuit și îngropat
M-am căznit și-am înviat.
Fără giulgii și sicriu,
Mă-ngropaserăți de viu,

Poate cel mai întâi, poate cel de pe urmă,
poate singur, poate cu ceilalți, poate neștiutor,
poate cu numele
poate în lipsa numelui

Aidoma lui Bălcescu
sufletul meu
vrea să fie, aidoma
lui Avram Iancu,

La Neamț e-un beci din vremuri vechi,
Bătrân e pivnicerul,
Cu păr cărunt peste urechi —
Ține-n butoaie cerul.