Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

E o vorbă din bătrâni ce ne spune că
Nevasta se sărută în fiecare zi
O dată și după-amiaza
Dar de ești căzut sub lemnul iubirii

Lasă-mă să te știu undeva
să te simt și să pot îndura depărtarea
și să greșesc în fiecare zi înstrăinându-te
cu aerul, cu pietrele, cu marea…

lipește-ți urechea de sufletul meu
și vei auzi pădurile înmugurind
tropotul înnebunit al hergheliilor sevei
urcând și izbind pereții

Sub cununa zărilor
La mărgeanul mărilor,
Lângă sânii norilor,
Clipesc stele

În codrul acesta vrăjit
Stejarii-s de două milenii,
Sub mușchiul de taină așteaptă
Făptura de vis a Ilenii.

Cunună din cunună
Și trup din trup răsare,
Ca datina străbună
Cu pâine și cu sare.

Reîntors acasă din război
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi,
Ori sosind din cosmos înapoi
Aș veni la tine-ntâi și-ntâi.

Vifleim din zare nouă
Pâinea noastră dă-ne-o nouă,
Velerim stropit cu cer
Pentru albul Lerui Ler…

Două guri sărutându-se,
ce infinit!
O Monalisă surâzând,
Ce stare de spirit!

Vino — îmi spuse pădurea —
Dar lasă-ți acasă securea.
Vino, cu urșii să-ncerci
Să culegi bureți și ciuperci.