Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

Contemporanii mei, să stăm aproape
Și să scrutăm din nou sărmanul veac,
De ce mai este oare nedreptate?
De ce abuzuri oare se mai fac?

Privindu-te cum coși
Chiar și eu mă simt liniștit.
Parcă mă coși cu ață albă,
De un nor, pe care se poate pluti în vale,

Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme

Dacă iar se văd în zare

Ție n-am să-ți spun niciodată domniță
prințesă sau jupâneasă
niciodată n-am să caut un epitet pentru tine
crinoline nu vei purta, nu-ți vei profila chipul pe nori

… De urci în coastă munții, mai sus de trecătoare
Apuci din coapse norii și-i prinzi în scăldători,
Apoi, despici în două bucățile de soare
Și lași să curgă ceru-n paharnice de flori…

Certatu-l-au cu moarte pre Logofăt.
Apoi, i-au ridicat coconii și i-au trimis surgun.
Astfel în Hronic scrie, și-așa bătrânii spun,
Din leatul una mie șapte sute doi.

Ah, mă înspăimânt: ești prea frumos!
Părul tău pe care cade seara,
strălucește fastuos și tragic
ca ecoul sângelui pe scuturi.

Din veacuri ~ nicovală, ~
puternicia-mi, până ieri domoală,
aspră, sălbatică, vie
se zbate, se sfâșie…

Ne este dat
ca în fiecare zi
nu doar să ne aducem aminte
dar să retrăim

Dacă privești un singur fir de iarbă
sunt geloase pe tine, sprâncenele mele.
Dacă privești un singur arbore
sunt geloase pe tine oasele mele.