Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

Arăt atât de îngrozitor
Încât pierd mult timp
Consolându-i pe cei
Care vin să mă vadă.

Cu gura închisă
Cu ochii legați
Cu picioarele strânse în butuci —
Cum de-am vorbit,

Eu v-am iubit pe toate: Maria, Stanca, Ana,
Sculptându-vă destinul în ochiul meu beteag,
Când noaptea primăverii-și desfășura Nirvana
Și frunza tinereții îmi clocotea în prag.

Unde te duci? Sunt în pietre,
în surele lor poliedre.

Unde te uiți? Sunt în frunze,

Mai cunoști un pâlc de tei
unde viersul ți-l detei?
Unde ploile dibace
ne țeseau cu mii de ace

femeie mai frumoasă decât adevărul
decât cerboaica de aur a muntelui
iubirea ta cea spre ființă
dă-ne-o nouă astăzi

Mă vizitează tot mai rar
Respirația —
Nu mai respir – deci nu mai scriu
Prin urmare nu mai trăiesc.

Timpul are ochi transparenți
de culoarea cunoașterii
și un surâs nevăzut
care precede răsăritul

Ciocârlie, Ciocârlie,
Ce tot vrei să-mi spui tu mie,
De te-nalți și cobori iară
Tot așa ca și-astă-vară.

când sufletul apune
urcând în cer coboară
de șase ori prin rugul
a șase munți de ceară