Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

Reci mângâieri, ale toamnei, prin scrum...
Din vorbele tale de-altădată, nimic...
Ziua de ieri n-o mai găsesc nicidecum...
Şi ce frumos îmi spuneai: Dominic...

Câtă alergătură de la o zare la altă zare,
Câtă cuprindere, câtă vânzare.
Câte guri de hrănit, câte frunți înfierate,
Câte gropi de gunoi, câte gânduri curate,

Cu sufletul îngenunchiat pe lespedea ce azi ți-e scut,
Salut
Erou Necunoscut!

Când ne iubeam, era lumină,
Sub cerul toamnei înnorat,
Acum, zadarnic se’nsenină
Căci soarele e’ntunecat…

Mă plimb noaptea pe câmp. La răscruci
Mă-ntâlnesc cu Attila.
Îl întreb câți ani are. Răspunde râzând:
Nu știu câți ani am, nu știu, nu mai știu.

Călugărițe albe din liniști vechi de schituri,
atâta de tăcute și-atât de reci păreți
în serile chiliei cu mohorâți pereți,
când tânga vi se’ncuie în cărțile de mituri…

Noaptea, când tăcerea-și spune
Somnoroasa ei poveste,
N-auzi sufletu-mi atuncea
Colindând pe sub ferește?

Cine rătăcește-n crânguri
Pe o noapte-așa senină?
— Doi amanți streini și singuri
Stelelor din cer se-nchină…

Noapte... ploaie... svon de toamnă...
Ulița se face ’n două...
Vântul aspru rupe frunză de prin plopii ce mă plouă
Și mereu îmi taie calea... par’că eu ași fi de vină

Eu m-am luptat cât am putut
Și-am dus-o așa cu rău, cu bine, —
Mă știe Domnul și pe mine
Cum am făcut de te-am crescut