Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

E către seară. Zarea stă grămadă
Și goii arbori parcă vor să cadă.
Adorm și-n sus și-n jos, în lac,
Dormind și lacul parcă de un veac.

Voi care-ați fost aprinși de dorul
Purtat în ochii de fecioare,
Să nu vedeți decât săruturi
În calea darnicului soare;

Să tot înoți prin mări de struguri,
Să zbori prin puful de gutui,
Dar pentru spuza de pe cruguri
Să nu-ți rămână pași destui.

Chemări de mântuire zvonește-n seară toaca.
Din turle de biserici și mănăstiri uitate
Cântările preasfinte în lume răsfirate
Au răbufnit din lemnul bătrân, ca promoroaca.

E un singur salcâm
la hotar de tărâm,
lângă da, lângă nu,
între mine și tu.

Tu ești atâta de frumoasă
încât mi-e teamă c-ai să pieri,
nu poți să-ntreci această zi
cum treci atâtea nopți din viață

Bucurie dulce
Pădure roșcată
Umbra roua-și smulge
Dintre sânii-n roată

Poate că nisipul din palmele mele
a fost singurătate strigată pe culmi
sau lacrimă tăcută de piatră
căzută pe un drum fără rost.

Din viața noastră a mai rămas puțin.
Un rest. Putem să-l dăm bacșiș, prea bine!
Știu, am băut poșircă-n loc de vin,
dar treacă de la noi! Și-așa e bine!

În sfârșit, aerul e răcoros ca după dragoste trupul.
Aburii premonițiilor s-au risipit.
După-amiaza a luat-o spre cealaltă parte a globului
cu înfățișarea ei de femeie între două vârste,