Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

Stați liniștiți și-n tihnă sorbiți-vă paharul,
Nu vă sfiiți de mine că nu vă cer nimic, —
Am douăzeci de veacuri ce stau să-mi dea dinarul
Și v-am intrat în casă doar să vă cânt un pic…

A fost o toamnă veche, cum e un cântec vechi,
Și eu cântam pe-atuncea și surâdea grădina;
Luam licuriciu-n palmă și-i reaprindeam lumina
Și florilor brumate le sprijineam tulpina…

Dau sufletului tău ocol
Prin spini uscați și l-am găsit tot gol,
Și de la răsărit și din apus —
Și caut în deșert și turlele, în sus.

Dumnezeu se întreabă
câteodată,
de acolo, din norii Lui:
„Dar oare omul

Hei, soldat
Din al Dumnezeului leat
Care cărai cu spatele-ți lat
Jumătate de codru netăiat

Unde se putea retrage dragostea noastră?
Luminile se carbonizau la ferestre
și florile erau arse în somn.

Nu din crestele de fumuri
aștept ploaia în frământ.
Sub călcâi crăpat de drumuri
vreau să ploaie din pământ!

Mă uit toamna în lumină
Și nu-mi găsesc nicio vină

Că mi-a fost dat să te-aud

Cum va fi vântul
În stare
Să scuture stelele
Toamna;

Prin ale toamnei văi prelungi
Cu tine am umblat odată.
Ciorchinul lunei sta să cadă
— Și nu mai pot uita de-atunci.