Versuri sub flori de tei - poeziile altor autori

Cunosc mersul vremii
După cum îmi vând cărţile,
Jocul lor între rafturi
Şi restul lumii

Și cum mergeam
Pe malul unei ape,
Peștii se duceau la vale
Câinii răscoleau gunoaie

Chiar dacă plâng,
Chiar dacă tac,
Nu te privește!
Departe-n crâng,

Dragoste care vii nu știu de unde și nu mai pleci
vii cu trenul de la apus și de la răsărit cu vântul
fără să te știe nimeni, pe furiș
vii de la miazănoapte pe drumul ostrogoților

Plecăciune ție, plecăciune ție,
Fecioară Marie,
căreia ți-a dat Tatăl Cel Prea Nalt
Harul minunat!

Se arată-n vie toamna
Și mă simt ca frunza-n vânt.
Fost-am Vornic — despre Doamna
Iar acuma nu mai sunt.

Pe-un tărâm neștiut, se afla o comoară,
Pe-o comoară, se afla o Fată-Fecioară
Singura Fată-Fecioară.

Sunt ultimile roze, Septembrie, — și sunt
Cădelnițări de smirnă îngemănate’n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.

Foaie verde-n asfințit,
trăsnească-mă de-am mințit
că nici când n-am odihnit
ca atunci când rătăcit,

Când cerne vara prin livezi
mireasma dulce de caise,
deși nu poți să mă mai vezi,
te-aștept cu brațele deschise.