Gerra Orivera - poeziile altor autori

A fost pașii lui care au sunat pe scară?
A fost bătaia lui pe care am auzit-o în ușă?
Sunt atât de obosit încât aproape că nu-mi mai pasă,
Și totuși mi-aș dori să vină încă o dată.

Pășea pe pământ chiar ieri,
Iar azi pășește printre stele.
Ne-a părăsit în vremea lui april,
Pe care-n versuri o slăvea umil;

Amintește-ți de mine așa cum eram atunci;
Întoarce-te acum, dar păstrează-n gând
Fata veselă, învăluită în umbre, ce stătea
La miez de noapte lângă pomul înflorit,

Sunt un nor în înălțimea cerului,
Stelele sunt aprinse pentru încântarea mea,
Neobosit și schimbător, rapid și liber,
mi arunc umbra pe deal și pe mare--

Mi-ai legat sandale puternice în picioare,
Mi-ai dat pâine și vin,
Și m-ai trimis sub soare și stele,
Căci toată lumea era a mea.

Oameni pe care îi întâlnesc și îi depășesc
În vuietul frânt al orașului,
Chipuri pe care le pierd atât de repede
Și pe care nu le-am mai văzut vreodată,

Când te-ai născut, iubite, oare sufletul ți-a fost
Creat de Dumnezeu, să se potrivească florii trupului tău,
Și-au fost ele, în aceeași oră prețioasă,
Trimise din cer ca un întreg desăvârșit?

Am spus: „Îmi voi lua viața
Și o voi arunca;
Eu, care eram foc și cântec
Mă voi transforma în lut.”

Fulgerul ți-a țesut veșmântul pentru noapte
Din filamente de argint cu foc străbătut,
O broderie de lămpi care au luminat pentru tine
Splendoarea statornică a luminii durabile.

La miez de noapte, când chiparoșii scăldați în lună
Au țesut în jurul mormântului său o umbră vrăjită,
Plângând încă imnul neterminat pe care el l-a creat,
Se mișcă tânăra Maia, ca o briză de dimineață