Gerra Orivera - poeziile altor autori

Furtună se vestea pe dealuri. Toată noaptea
de luni spre marți la orizont s-a adunat.
Munții de nori, amenințându-ne din partea
de sud, străluminați de tunete au stat.

Cântăreți bolnavi
Purtăm fără lacrimi

o boală în strune

Precum un ulcior
pe roata olarilor
crești zveltă: ușor
subt pavăza larilor.

În noapte sori bătrâni
se-ntorc spre obârșia lor niciodată uitată.
Singurătatea mea răsună
prin satul cu coperișele negre.

În fabula verde și caldă-a naturii
tu crengi ai, iubito, nu brațe,
și muguri îmbii, cu mlădițele prinzi.
Descinzi dintr-un basm vegetal, al răsurii?

Pe-un stâlp Dumnezeu se coboară
în chip de porumb –
și micile cruci de lemn
par o ceată de copii buni,

Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sunt.
Undeva pe câmp
a murit fratele vânt.

De când viața mea te știe,
o suferință port mereu:
Frumusețea ta-i o poezie
pe care n-am făcut-o eu.

Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădină cu stupi.
Voi treceți pe drum, vă uitați printre gratii de poartă
și așteptați să vorbesc. - De unde să-ncep?
Credeți-mă, credeți-mă,

Pe lespezi dacă te-apleci
auzi scarabei sărutând părinteștile luturi,
crengile noastre căzute-n adânc, în ținuturi
amare și reci.