Gerra Orivera - poeziile altor autori

Am sperat că mă va iubi,
Și mi-a sărutat gura,
Dar sunt ca o pasăre lovită
Ce nu poate ajunge la sud.

O, pentru că n-ai încercat niciodată
Să-mi îndoi voința sau să-mi frângi mândria,
Și nimic din omul cavernelor n-ai făcut
Vrei să mă ții pe jumătate speriat,

Regii au venit din sud,
Toți îmbrăcați în hermină fină;
I-au adus aur și crizoprază,
Și daruri de vin prețios.

Mi-e frică, oh, mi-e atât de frică!
Frica neagră și rece mă strânge în noaptea asta
Ca demult, când luau lumina
Și lăsau copilul mic care s-ar fi rugat,

Orașul strălucește
Sub un soare schimbător,
Un vânt tânăr și vesel bate,
Mica ploaie s-a terminat.

Când voi muri, spune-mi
Că am iubit zăpada care se abate
Deși înțepa ca niște biciuri;
Că am iubit toate lucrurile frumoase

Inima mea e grea de multe cântece
Ca niște fructe coapte care coboară din copac,
Dar nu-ți pot da niciodată unul --
Cântecele mele nu-mi aparțin.

O, dacă aș fi trandafirul de catifea
Pe vița de trandafir roșie,
Aș urca să-i ating fereastra
Și i-aș face ramele frumoase.

M-am gândit la tine și la cât iubești această frumusețe,
Și mergând singur pe plaja lungă
Am auzit valurile spărgându-se într-un tunet măsurat
Așa cum tu și cu mine le-am auzit odată monotonul.

Șoapta crocantă zăpada strălucitoare,
Scrâșnind sub picioarele noastre;
n spatele nostru, în timp ce mergeam pe alee,
Umbrele noastre dansau,