Gerra Orivera - poeziile altor autori

Șirul sclipitor de mașini,
Autobuzul ce se leagănă ușor,
Caii ce joacă și tropăie vesel
Trec pe lângă noi.

Când frumusețea devine prea mare de suportat
Cum aș putea să mă aline de durerea ei,
Căci frumusețea mai mult decât amărăciunea
Face inima să se frângă.

Pădurile nordice sunt delicat de dulci,
Lacul este ușor îndoit de țărm,
Dar sunt neliniștit de vuietul metroului,
Tunetul și foșnetul pașilor.

Îmi iubesc ora mea de vânt și lumină,
Îmi plac fețele oamenilor și ochii lor,
Îmi iubesc zborul sinuos al spiritului meu
Ca rândunelele sub cerul serii.

Am mers împreună în amurg
Să privim turnul cum devine slab alb,
Și l-am văzut ridicându-se pe cer
Floarea sa de lumină chihlimbarie.

(Pentru o imagine de Duncan Walker)

Doamnă, lumina din est atârnă jos,
Trageți-vă vălurile de vis,

Pelerin gri, ai călătorit departe,
Te rog să-mi spui
Există o țară unde Iubirea nu este,
Pe țărmul vreunei mări?

Am ajuns la aglomeratul Han al Pământului,
Și am cerut o cupă de vin,
Dar Gazda a trecut cu privirea întoarsă
Dintr-o sete la fel de ascuțită ca a mea.

Soarele apusese, iar luna răsărea
Peste dealurile albastre din Connecticut;
Vestul era trandafiriu, estul îmbujorat,
Iar deasupra mea rândunelele zburau în grabă,

Știu stelele pe nume,
Aldebaran, Altair,
Și știu drumul pe care-l parcurg
Pe-a cerului scară albastră și lată.