Gerra Orivera - poeziile altor autori

O, zi de foc și soare,
Pură ca o flacără vie,
Mare albastră, cer albastru și nisipuri
Brunii, unde el mi-a rostit numele;

Salcie în strai de aprilie,
Fină și sclipitoare,
Îți mai amintești, din anii trecuți,
De-ale mele visare?

Îmi voi îngropa Iubirea obosită
Sub un copac,
În pădurea înaltă și neagră
Unde nimeni nu poate vedea.

Dacă aș putea avea brațele tale în seara asta -
Dar jumătate din lume și marea frântă
Sunt între tine și mine.

Privește înapoi cu ochi plini de dor și știi că te voi urma,
Ridică-mă în dragostea ta precum un vânt ușor ridică o rândunică,
Fie ca zborul nostru să fie departe, în soare sau în ploaie cu vânt--
Dar dacă aș auzi din nou prima mea iubire chemându-mă?

Pacea se revarsă în mine
Precum mareea spre balta de lângă țărm;
Este a mea pentru totdeauna,
Nu se retrage precum marea.

Când aprilie se apleacă deasupra mea
Și mă găsește dormind adânc
Praful nu trebuie să păstreze secretul
O inimă vie a murit ca să-l păstreze.

Simt primăvara undeva departe, foarte departe,
Acel parfum discret, îndepărtat, de mugur și frunză –
O, cum de-și găsește primăvara curajul să vină
Într-o lume îndurerată,

Aș trăi în iubirea ta așa cum iarba de mare trăiește în mare,
Purtat de fiecare val care trece, tras în jos de fiecare val care se retrage;
Mi-aș goli sufletul de visele care s-au adunat în mine,
Aș bate odată cu inima ta așa cum bate ea, ți-aș urma sufletul așa cum mă conduce.

Templul larg și luminos al lumii l-am găsit,
Și am intrat din infinitul amețitor
Ca să pot îngenunchea și să te închin în el;
Lăsând stelele cântătoare în cercul lor neîncetat