Gerra Orivera - poeziile altor autori

Când mă voi întoarce în țărână
Și trupul meu, odinioară plin de bucurie,
Va lepăda veșmântul alb și roșu
Ce purta cândva atâta mândrie,

Port o coroană invizibilă și limpede
Și-mi urmez calea regală, deoparte și semeț,
De când m-ai încoronat, cu blândețe, în inima ta,
Cu o iubire pe jumătate pătimașă, pe jumătate austeră;

În fiecare noapte stau treaz
Și în fiecare zi stau în pat
Și îi aud pe doctori, Durere și Moarte,
Conferențiind la capul meu.

Sub fereastra camerei mele
Pierrot cânta, cânta;
Am auzit lăuta lui toată noaptea
Până când estul s-a înroșit.

Nu-i un cuvânt rostit,
Puține cuvinte sunt spuse;
Nici măcar o privire a ochilor
Nici o plecare a capului,

(Pentru Eleonora Duse)

Flămânzim după singurătate,
După liniștea adâncă, pură de orice vorbă sau sunet,

N-au văzut niciodată chipul iubitului meu,
Știu doar că dragostea noastră a fost scurtă,
Purtând o vreme o grație vânturoasă
Și trecând ca o frunză de toamnă.

„Nu poate fi nefericită”, ai spus,
„Zâmbetele sunt ca stelele în ochii ei,
Și râsul ei este ca niște mărăcini
În jurul răspunsurilor ei joase.”

În întunericul blând și sălbatic al verii,
Seară de seară, noi doi, împreună,
Stăteam în parc și priveam râul Hudson,
Purtându-și luminile ca pe niște paiete de aur

Mi-am amintit de frumusețe în noapte;
Din tăcerea neagră m-am trezit văzând
O revărsare de soare peste Italia
Și verdele Ravello visând pe înălțimi;