La moartea lui Swinburne - Sara Teasdale

Pășea pe pământ chiar ieri,
Iar azi pășește printre stele.
Ne-a părăsit în vremea lui april,
Pe care-n versuri o slăvea umil;
Lăsând lira și cântul, a plecat spre zări.

A scos muzică nouă din graiul nostru,
O muzică fin meșteșugită,
Și-a modelat cuvinte după dorința sa,
Cum vântul valul de foc îl va modela;
Din harpe straniu făurite, scotea tonuri de aur, domol.

Cred că însuși cântul înțelege
Că cel ce-a cântat a amuțit,
Și Iseult strigă că el e mort —
Nu-și pleacă Dolores capul, oare?
Și Fragoletta nu plânge, frângându-și mâinile mici?

Cântări noi aude acum cântărețul,
În sunet de liră, de lăută și harpă;
Catullus îl așteaptă să-l întâmpine,
Și, prin amurgul dulce și difuz,
Cântecele uitate ale lui Sappho îi cad pe auz.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.