Poezii despre Viaţă:

Mă învelesc cu pătura nimicniciei mele
Și-adorm cu gândul dus la nemurire,
Mă plimb hai-hui, un Nu prin Univers,
Cu tolba mea de lacrimi și c-un vers.

Câte ceva...
Dintre flori, cel mai mult îmi plac margaretele.
Îmi amintesc de sinele meu profund,
de inocența inimii scăldate în lumină.

O nouă zi
ne îmbrăcăm înainte de a ne coborî din pat
ne strâng hainele sau prea largi ne sunt,
prea elegante, prea fade, prea grele

Copacul plin
...
Am văzut un copac fără frunze.
Părea atât de gol dar de fapt era atât de plin

Fuse-amiază cu ninsoare,
Dar cu soare-n ochii mei
Ce-n albastra lor mirare
Scăldau feți frumoși și zmei!

Cu toată viteza lui,
pământul se învârte
fără să țină seama
că, în fiecare clipă,

Decăderea

Sub a lunii regală rază
cu alveole amorțite de nicotină

Pe strada unde pietrele vorbesc
(Pe unde pașii mei cândva s-au scurs),
Prin vaiere și râsuri, un discurs
Ar spune ce-am iubit și ce iubesc.

Ai plecat când flori înfloreau
și primaverile s-au uscat
în lanțul clipei ruginite
a timpului gol.

Ciclul
...
Sub ochi de demiurg,
Din bezna fără chip,