Sub a lunii regală rază
cu alveole amorțite de nicotină
și capul greu, plecat
dizolv substanța vocilor
în lacrimi sălcii și a alcoolului patimă.
în a păcatului contemplare
cu genunchi firavi ca de sugar
încerc normalul să îl găsesc
dar e ascuns (….enigma?),
în a absurdului taină
de Hades sedusă, hipnotizată.
o frunză palidă, searbădă de galben,
imi ascultă jelirea mortificatoare
ca o gheară ce mă strânge
și deșartă ultimul strop de lumină sugrumată
din ființa mea schimonosită și strâmbă.
vezi mai multe poezii de: Bucuta Crina
Detalii poezie:
Distribuie pe: