Cu toată viteza lui,
pământul se învârte
fără să țină seama
că, în fiecare clipă,
unii dintre noi
nu se mai pot ține
și cad în gol,
undeva.
Încercăm să ne facem
tot mai grei,
ne umplem de gânduri,
ne înhămăm cu
fel de fel de probleme,
doar ca să avem
aderență mai bună,
să fim mai stabili
și să ne ținem
mai bine
de pământul ăsta,
să nu alunecăm
și să ne pierdem
în neant.
Netulburat
de temerile noastre,
pământul se tot învârte,
nu vrea deloc
să se oprească,
cine se ține bine
rezistă,
cine nu,
să fie sănătos.
Cu fiecare rotație
se scutură
de mii și mii
de oameni
și doar ecoul
strigătelor lor
de pe urmă
ne mai amintesc de ei,
îngândurați și atenți
să mai rezistăm măcar
o rotație, două,
până s-o opri
cu totul.
Adrian ZĂINESCU, din volumul TEMERIADA, Editura Detectiv Literar, București, 2023
vezi mai multe poezii de: teodor
Detalii poezie:
Distribuie pe: