Poezii despre Viaţă:

sunt singur
atât
de singur
pierdut prin mine

și anul acesta,
un martie plăpând
își încearcă puterile
prin stufărișul de iterații

Vultur năprasnic ce sparge văzduhul
Îmi este,-între multe metehne, trăirea,
Vârtej peste soare își duce rotirea,
Cu zbateri de aripi să-i stingă năduful.

Fericirea-i un zâmbet,
E o rază de soare,
Al copilului râset,
Sau a mării culoare.

Dumnezeule,
când ai puțin răgaz,
dă-mi condica ta
de sugestii și reclamații,

Alunecoasa ta alcătuire
E doldora de patimi și ispită,
Anume, parcă, de un zeu croită
Să osândești la crâncenă iubire.

Din nou îmi treci, tu, clipă, pe sub geamuri,
Prin fața mea îți înfiripi minunea,
Așa cum cată, în galopuri, lumea
Un mânz sălbatic, ne-nvățat cu hamuri.

Dreptul suveran
...
Eu nu privesc în jurul meu,
La nimenea nu sunt atent,

Și am tăcut căci timpul mi-a vorbit
cu pașii apasați în așteptare,
Am ascultat cum trece viața albă,
departe de chemările plenare.

Ghemul
..
Se desfășoară firul din ghemul de-nceput
Și parcă n-are capăt și nu poate fi rupt,