Poezii despre Viaţă:

Nepoatei mele după altă mamă
Îi scriu de-aici, de dincolo de zare...
Că viața e ciudată pentru toți...
Un ghem de ață moale, fără rost.

moment al visării,
când murmurul graurilor amuțește
zgomotul lăncilor,
și preotesele soarelui

Sunt călătoare-n visul cu nefiresc traseu,
Un drum între oglinzi cu unduiri ciudate
Şi-n luciul lor se plimbă, un infinit de eu,
Cu întrebări nespuse şi braţe-ncrucişate.

la capătul pământului
se află căderea privirii tale
o cascadă prin ceața dintre bine și rău
un hău absolut în arta de a trăi

zilele babei au trecut ca un fum;
zâmbind mulțumită,
vânzătoarea de ghiocei
strânge în pumnu-i firav

BARCA ÎȘI CAUTĂ CATARGUL
de Grigorie Roibu

Marea sticloasă își întinde valul de spumă

Iar
...
Aceeași noapte, iar și iar,
Ce se tot repetă-ntr-una

Eu dulcea-mi înviere asecată
Mi-o lepăd printre prunii veștejiți.
Precum o frunză veșnic descrăcată
Îngrop însemnul pomilor vrăjiți.

Pisica toarce în culcușul cald al viselor
Când leneșul stă agățat de crengile vlăguite ale copacilor.
A fost furtună în zilele săptămânii ce a trecut
Și știu că mintea a găsit scăpare din tornadă , cum a putut...

Lumea lor
..
Lumea ce se-arată
Nu e lumea mea,