Poezii despre Viaţă:

Hoinarul
...
Ce-ai vrea să-ți iau de ziua ta?
M-a întrebat vântul hoinar

Ne-am frânt într-o mie de bucăți
fiecare bucată strigă în noi
neputința,
dorul de doi,

discuții aprinse pe marginea drumului
temperează dezlănțuirile;
din jobenul birjarului, țâșnește
un iepure lunar, aidoma fulgerului;

Poteraș cu ochi ca iarba, 
Puși la umbra de sub gene, 
Lasă căile codrene 
Și sulemenește-ți barba, 

Seninu-ți din ochi mi-i puterea
Să-ndur amăgirea din zori,
Când visele nopții-și pierd mierea
În ziua cu pisc și vâltori.

Tu vii de pe un drum
Ce mi-e străin
Și calea mea
Ție ți-e străină

Recunoștință
...
Odată și-odată ne-om întâlni din nou,
Nu contează că nu ne-om recunoaște

E o noapte timidă de vânt bântuită,
Un înger coboară pe scara lui sfântă,
Un suflet de om creat din lumină
Pășește timid într-o lume de umbre.

Am pus rutina sămânță
în pământul primit cadou de la cer
și-a crescut-o orgoliul pădure
în care azi

Mă plimbă viața-n doliu, în zi aniversară,
Printre un fond cumplit de gheață și nimic,
Indiferență pură în inima-mi nebună,
Sunt detașat de moarte în nouă aventură.