Poezii despre Viaţă:

Filmele din țara mea:
...
Munca lor, e-un fel de parodie,
Plătiți să stea, de statul eșuat,

Impostorul

Condamnatul ideal, fără nume, fără gânduri, doar născut să se supună
Într-un univers ce-mi pune pe cântarul nemuririi sufletul de muritor,

se spetea să ajungă în iad
scrâșnea a disperare după ruleta rusească
testa o fascinație pentru ultima modă a rizibilului
uneori se mințea cu o retorică veche și galbenă

Cândva, pe când curgeau sonore,
Ispite dulci, secundele din ore,
M-am înfruptat cu mâinile din viață,
Furând splendori chiselei cu dulceață.

Consecință
În general, nu vreau să știu ce m-așteaptă. Alteori, aș vrea să știu ce-i așteaptă pe cei care m-au umplut de supărare, bucuroși că mă doare. Deși nu-s răzbunător și las destinul să decidă, dar când strâng multă obidă, aș vrea să văd căderea lor, de-o fi să cadă. Iar de-or să cadă, aș vrea să vadă că-i văd că au ajuns sub prăpăd, în penitență. Și nu, n-or să-mi citească-n ochi bucurie, de-o fi să fie, ci doar indiferență.

Eu plec înspre centaurul din mine
De câte ori destinul mă închide
Între nimicuri și efemeride.
Măcar din miezul meu să pot obține

Purtăm în piept icoane și altare,
Ce nu-și găsesc sfințenia-n cuvinte:
Iubirea de soție, de părinte,
De mâna ce-ți aduce alinare,

Întins pe drumul orchestrat,
Te-ai prăbușit în falsa groapă,
De drepte-mpunse-ntr-un pătrat,
Ce firi viclene-ți vând sub pleoapă.

Trunchiul noduros crește
în carne, oase și ochi
fără putință de oprire
sau de respiro

Fereastră spre cer
Ca un copil, privește cerul albastru.
E senin și e cald, lumina coboară pe trup.
Vede doar prin partea de sus duminica, astru,