Poezii despre Viaţă:


  • Citind în palmă

    Veniți, voi sfinte umbre din salba ce-a apus,
    Că-i vis sau că-i trăire pe-acolo, nu ne-ați spus...
    Cărarea noastră-n palmă, sculptată e de voi,
    Cu punți peste prăpăstii, cu mal pentru șuvoi...


    « dorurot »
  • În pribegie

    Într-un corp de om pribeag șade-un suflet blestemat
    Ca o cioară pe o sfoară croncănind a viață-amară,
    Cântec trist dintr-o vioară, pe un câmp scăldat în ploaie
    Șade omul cătrănit pufăind un gând timid


    « Vasile Șerban »
  • Visul meu

    Visul meu
    ...
    Plecați de-aici, vă rog, de lângă mine
    Și gândurile luați-le-napoi,


    « Nicu Hăloiu »
  • Săracii bogați

    Săracii bogați
    ...
    Săracii bogați ai lumii de-acum
    Luxuroși înglodați, mofturoși în consum


    « Nicu Hăloiu »
  • Spectacolul lumii

    Spectacolul lumii
    ...
    Mult mă minunez adesea când văd tinerii de azi,
    Mimând stângaci bărbăția să pară niște falnici brazi


    « Nicu Hăloiu »
  • ”Recursul la metodă”

    ”Se trăia în ficţiune. Fără să-şi dea seama, oamenii se integrau într-un enorm bâlci creat de o baghetă magică, unde totul era răsturnare de valori, inversare de noţiuni, mutaţie de aparenţe, deviere de drumuri, mască şi metamorfoză - un miraj perpetuu, transformări surprinzătoare, lucruri întoarse cu dosu-n sus”.
    Alejo Carpentier în Recursul la metodă (2006)
    Nici astăzi nu e mare diferență față de ieri. Dictaturii prin teroare i-au fost schimbate doar coperțile, pulanele au fost înlocuite cu facturile la utilități, cu spectrul sărăciei, iar directorii de odinioară au fost înlocuiți cu managerii impostori de azi. Ciocoismul obedienților sistemului a rămas identic. Dictatura prostiei brutale a fost fardată și redenumită ”Democrație originală”, în care bufonii de ieri sunt decidenții și privilegiații de azi.


    « Nicu Hăloiu »
  • Casa sufletului tău

    Să nu te temi când treci prin astă viață
    Fără să înțelegi de ce te-ai fi născut,
    Căci ți-ai pierdut carnetul tău de sarcini
    În era când erai un simplu lut.


    « Vasile Șerban »
  • Pășind din noaptea lungă

    Pășind din noaptea lungă, cu luna pământie,
    Un suflet se-nfiripă în marea dimineață.
    Privind mirat în juru-i cupola argintie,
    El vede-un soare mândru și lumea cea măreață.


    « Akira »
  • Propriul ucigaș

    Se-ascunde libertatea-n mine,
    Izvor barbar de nebunie,
    Expus în viață ca să mor
    Sunt prea lucid sau visător?


    « Vasile Șerban »
  • Din umbră spre lumină

    În umbră simți că ești mai chibzuit
    Și poate simți că ești de ei ferit,
    Un anonim ce nu e atacat
    Și nici pe creier permanent spălat.


    « Ina M. »