Poezii despre Viaţă:
- Citind în palmă
Veniți, voi sfinte umbre din salba ce-a apus,
Că-i vis sau că-i trăire pe-acolo, nu ne-ați spus...
Cărarea noastră-n palmă, sculptată e de voi,
Cu punți peste prăpăstii, cu mal pentru șuvoi...
« dorurot » - În pribegie
Într-un corp de om pribeag șade-un suflet blestemat
Ca o cioară pe o sfoară croncănind a viață-amară,
Cântec trist dintr-o vioară, pe un câmp scăldat în ploaie
Șade omul cătrănit pufăind un gând timid
« Vasile Șerban » - Visul meu
Visul meu
...
Plecați de-aici, vă rog, de lângă mine
Și gândurile luați-le-napoi,
« Nicu Hăloiu » - Săracii bogați
Săracii bogați
...
Săracii bogați ai lumii de-acum
Luxuroși înglodați, mofturoși în consum
« Nicu Hăloiu » - Spectacolul lumii
Spectacolul lumii
...
Mult mă minunez adesea când văd tinerii de azi,
Mimând stângaci bărbăția să pară niște falnici brazi
« Nicu Hăloiu » - ”Recursul la metodă”
”Se trăia în ficţiune. Fără să-şi dea seama, oamenii se integrau într-un enorm bâlci creat de o baghetă magică, unde totul era răsturnare de valori, inversare de noţiuni, mutaţie de aparenţe, deviere de drumuri, mască şi metamorfoză - un miraj perpetuu, transformări surprinzătoare, lucruri întoarse cu dosu-n sus”.
Alejo Carpentier în Recursul la metodă (2006)
Nici astăzi nu e mare diferență față de ieri. Dictaturii prin teroare i-au fost schimbate doar coperțile, pulanele au fost înlocuite cu facturile la utilități, cu spectrul sărăciei, iar directorii de odinioară au fost înlocuiți cu managerii impostori de azi. Ciocoismul obedienților sistemului a rămas identic. Dictatura prostiei brutale a fost fardată și redenumită ”Democrație originală”, în care bufonii de ieri sunt decidenții și privilegiații de azi.
« Nicu Hăloiu » - Casa sufletului tău
Să nu te temi când treci prin astă viață
Fără să înțelegi de ce te-ai fi născut,
Căci ți-ai pierdut carnetul tău de sarcini
În era când erai un simplu lut.
« Vasile Șerban » - Pășind din noaptea lungă
Pășind din noaptea lungă, cu luna pământie,
Un suflet se-nfiripă în marea dimineață.
Privind mirat în juru-i cupola argintie,
El vede-un soare mândru și lumea cea măreață.
« Akira » - Propriul ucigaș
Se-ascunde libertatea-n mine,
Izvor barbar de nebunie,
Expus în viață ca să mor
Sunt prea lucid sau visător?
« Vasile Șerban » - Din umbră spre lumină
În umbră simți că ești mai chibzuit
Și poate simți că ești de ei ferit,
Un anonim ce nu e atacat
Și nici pe creier permanent spălat.
« Ina M. »

