Poezii despre Viaţă:

Tatălui meu, și tuturor taților plecați...

Și oamenii nu văd că plouă,
și lumea tremură de-albastru,

Mai plec, din când în când, în căutarea
Hotarelor în care versul meu
Își duce crezul către Dumnezeu...
Aripile în zbor îmi sunt cărarea

Eu n-am vânat cupole pentru stele,
Să fiu în nemurirea din neantul efemer,
Am scris și scriu din dorurile mele,
Cireașă amară, scară-ntre pământ și cer,

Să curgă vinul în pahare,
Sau ce mai are fiecare
Prin frigider sau debara,
Și să strigăm : Ura! Ura!

Senzații
de Mihaela Ianculescu

Vântul freamătă șoapte de dor

Gustat-ai fericirea la țărmuri, când prin ape
Cu înspumarea sării în caldele nisipuri,
Se suprapun mișcării, fidele, două trupuri,
S-absoarbă calm sărutul, să-l cheme mai aproape?

De facto
...
N-aș putea spune că-s negativist
deși nu cred în omul pozitiv

Doar orașul oarecare
...
În orașul oarecare
În care cândva m-am născut,

Miros de mir
...
Simt uneori miros de mir,
Și-l trag cu nesaț în piept,

Azi
...
Vreau să fiu treaz când mă strigă zorii
Să le-aud glasurile albe,