Ametiste pe urmele leului

Autor:Danut Cepoi


Adăugat de: Danut Cepoi

sâmbătă, 07 septembrie 2024

Tatălui meu, și tuturor taților plecați...

Și oamenii nu văd că plouă,
și lumea tremură de-albastru,
în amintiri coboară seara
în tropot ca un cal măiastru.
Pe geamuri noaptea se coboară
foșnind în haina frunzelor târzii
iar eu te-aștept tăticul meu
dar nu te-arăți și nu mai vii.

Mă doare sufletul ce plânge
de soarta ta și-a oricui
și-n inimă port cicatricea
mă doare semnu-ți de la cui,
Și așteptând să cadă steaua
de sus, un semn divin, cumva,
eu rătăcesc prin amintire
și lacrimi vărs în urma ta...


vezi mai multe poezii de: Danut Cepoi


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CDIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.