Poezii despre Viaţă:

*pseudo-fabulă pe înțelesul tuturor*


pe iazul din fundul grădinii

Suntem o mare de constelații
Sclipim pe cerul vieții lin
Si invatam sa fim prin alții
Ne strangem amintiri puțin câte puțin.

Vele-atârnă pe catarge
Ca și traistele goale
Și speranța mi se sparge
De o tihnă fără jale.

*Lazăr încă se doarme*

sub degete oarbe
nici un fum nu va picta în mirosuri

Un nomad s-a cuibărit într-un cort părăsit.
Era romantic lângă lizieră, aici i-a plăcut.
Peste ani omul a murit, adăpostul a căzut.
Aceasta a fost viața lui, el a cui umbră va fi?

*ucigașul ca un maestru*

la mic-dejunul
acestei vieți

Emoţii pierdute
Ale trecutului
Imortalizate în noi înşine
Ca într-o dioramă.

Coboară, Doamne, peste mine harul
Și dă-mi un veac să înțeleg
Cum pot să sting din mine dorul,
De tot ce sunt fără să neg.

*mâine ticăie fără de ușă*
- Dedcată Criticului Blind -

Muzica gândului prinde contur pe portative.
În armonie cu natura se scriu poemele.
Este ideal să treci prin astfel de experienţe,
Te simţi înălţat într-o lume fără limite.