Poezii despre Viaţă:

LĂSTARUL VREMII ȚIPĂ
- ROLEA NICOLAE -

Mi-am ascuns gândurile-n călimară,
De teamă a le pierde în mulțime
Tresar, se zbat şi câteodată ies pe-afară,
Când le găsesc în rânduri, pitite-ntre ruine.

Se făcea că-ntr-o zi
Fericirea se lua pe reţetă.
Ajunsesem să fim
Bieţi roboţi într-o lume perfectă.

*din sertarul cu păpuși*


îmi doresc să știu

Alunec pe aripile tremurânde
Ale vidului,
Lovit de zgomotul de infern
Ce a ucis liniştea clipei.

De-ar fi ca să mai vin cum am venit,
Să-mi dai, la fel, o zi de primăvară,
Când mi-a zâmbit cireşu-ntâia oară
De-atâta aşteptare, pârguit;

mă simt ca două şine pe care
se aleargă şi
nu se ajunge nicăieri
mi-am cumpărat şi bilet

Bruiaje de câmp magnetic
mă asaltează
în vene urcă teama
mă cuprinde seva

Când Paştile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri şi dus agale,
Copil mǎ regǎsesc în satul meu
La casa bǎtrâneascǎ de pe vale;

Nu am niciodată cuvinte
să oblojesc rănile
să coş petice de cer pe obrajul lunii
şi-n dansul norilor