Poezii despre Viaţă:

*pe cuspidă*

Dedicată lui Nicolae Rolea

Cât de greu poate fi mai bun ca să fii
Când geme pământul de cei în durere?!
Ești colo, pe trepte, nu vrei să mai știi
Că unii se zbat și strigă-n tăcere!

-Pǎrinte, am venit sǎ fiu iertat,
Cum sunt eu bun şi plin de nenoroc,
Fǎcui fǎrǎ sǎ vreau un mic pǎcat
Cu-n braţ de lemne bune pentru foc…

- desprindere din brațele humei -
*dedicată lui C. A.*

Dimineaţă, într-o curte,
Unde viaţa spune multe
S-a trezit în rouă, iarba!
Un bondar îşi udă barba

Amintiri de gheaţă
Mă trezesc
Într-o nouă viaţă...

Cocârjată la răscrucea dintre lacrimi şi durere
Gându-ncepe-a mă seduce picurând stropii de miere
Peste rana cea deschisă a visării de femeie
Şi-n tăciunii supărării scormonesc după o cheie

stopaţi construirea bisericilor
prea mulţi prelaţi
buhăiţi
prea avari

Cum să zic, că nu prea știu?!
Azi am vrut harnic să fiu;
Doar că mi-a ieșit în cale
O cucoană lată-n șale.

Moarte, tu n-ai nicio vină
găsit-ai un suflet vacant,
candid rezervor de lumină
pe care l-ai luat " en passant".