Poezii despre Viaţă:

Si trandafirul moare

(În memoria unei Fetițe trecută în lumea îngerilor )

E ziua mea, și n-am nici un regret,
Însă forțat am renunțat la tort
Fiindcă m-am procopsit c-un diabet,
Însă sunt zdravăn, fac orice efort!

Prin satul meu ce-l port de ani în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furişez adesea ascultând
Bobocii alintaţi de-un soare blând

Alerg, și cad, și iară mă ridic,
În cursa vieții, lungă alergare --
Și poți să crezi că nu mai simt nimic
Când stau cu îndârjire în piciore.

*pescuitul în cartilajul cuvântulu*i

nu mă întrebați cum unde și cu/ pentru cine dar am semnat
un acord poematic prenupţial

Cum vorbesc astăzi prin sat babele clevetitoare,
În sfârşit, s-a aprobat “pensia de fată mare”
De al nostru parlament ce se zbate an de an,
Să ne-aducă, evident, la nivel european;

*în crepuscul bem metafore cu o singură gură*
Dedicată lui C.A.

îmi place luciul ghilotinei și disputa academică pe marginea veșniciei

E Sfântul Gheorghe Mare Mucenic,
Și Mare purtător de biruință;
În cinste voastră un pahar ridic,
Și vă doresc doar bine și putință

Viclenia și imoralitatea au făcut casă bună,
Spinii minciunii au fost vehiculați delicat.
Acum știu de ce raiul pustiu o să rămână,
Iar adevărul, ca un păcat, va fi greu de suportat.