Poezii despre Viaţă:

Şoapte rătăcite
Ale unui zbor frânt,
Ecouri pierdute
Ale unor amintiri glaciale,

Mi-a citit măicuţa cartea
Şi mi-a zis cu glasul bun:
Despre ce scrii tu aicea...
Nu ştiu, maică, ce să spun.

Scrisoare pentru maestrul Adrian Păunescu

Maestre, îți scriu de pe pământ,
Distanța pe noi ne doare,

poetului Anghel Dumbrăveanu


ceaţa se-nfiripă...

De-atâta timp mă-ndemni grăbită
Viață, n-ai cumva un adăpost?
Dă-mi răgaz să fiu iubită
Fără termen, fără cost.

Râul gândurilor de cristal
Se revarsă-n cataracte,
Se frământă și se zbate
Într-un iureș infernal.

poetului Mihai Eminescu

Ne înmulțim frenetic, prăpastii se-adâncesc,
Unii rabdă de foame, iar alții huzuresc.
Sutime din mulțime deține bogăția,
Iar restu’-umanității împarte sărăcia.

Un nomad s-a cuibărit într-un cort părăsit.
Era romantic lângă lizieră, aici i-a plăcut.
Peste ani omul a murit, adăpostul a căzut.
Aceasta a fost viața lui. El a cui umbră va fi?

poetului Ooko no Himeko


când