Poezii despre Viaţă:

Pe măsură ce a trecut timpul, totul a rămas în urmă
Numai ochii limpezi ca apa de izvor nu se uită.
Jocul straniu va umbri o vreme gândul meu.
Pe tabla de șah a vieţii trebuie sa fii atent mereu.

Rămâi cu bine, tu, iubire sfântă,
Ce stai în pragul nopţii mohorât
Şi lasă-mi gura care necuvântă
Să împietrească-n marginea de gât.

Când moare poetul

Se frânge-n cuptoare și pâinea
Și tremură grâul și plânge tot lanul

Alerga în pădure unde totul era liniștit
Să stea întins pe iarba verde din luminiș.
Se gândea la iarna ce se va așterne cu furie,
La bătrânețea când își va scrie memoriile.

Mi-e dor de libertate-n țara mea
În care strâmbătatea este dreaptă,
Iar hoții au curajul și ar vrea
Să ne-ngenunche treaptă după treaptă.

*licurici astrali*


Copacul strigă

În ciuda opiniei impuse de rigida societate
Călătorește cu văduva, remarcabilă, prin lume.
Sunt fascinați de spiritul liber și legănatul gondolei.
Trăiesc pasiunea în decorul romantic al Italiei.

Aveam un șoricar – minune de cățel
Cuminte, adorabil, pe nume Sorinel;
Oriunde aș fi mers, mergea și el cu mine,
Era prieten sincer la greu dar și la bine.

Când l-ai făcut Tu, Doamne, pe Adam,
Dup-al Tău chip şi-a Ta asemănare,
Inteligent, frumos, i-ai dat şi-un gram
În plus peste un kil de nepăsare,

Lăsați-mă să scriu, noianul de cuvinte,
Ce-n suflet clocotește și-n inima bătând;
Condeiul să-l reverse pe pagini înainte
De-a zorilor ivire, ferestre luminând.