Poezii despre Viaţă:

Cât aş fi de pus pe glume,
Când văd neamul meu prin lume,
Cum se zbate-mprăştiat,
Jefuit şi alungat,

Într-o zi mohorâtă un bătrân se odihnea în parc
Petrecea ireal cu un prieten de curând înhumat.
Se întreba: mai contează acum cine îl devorează?
În fața infinitului nu există identitate socială.

Stelele au obosit,
Adormind
Pe patul de puf
Ce acoperă

*licurici astral*

caii apocalipsei
odă lumii ce va să vie

*licurici astral*

dimineață intensă
roua curăță terenul de joacă

Nu știm să zâmbim, nu știm să trăim,
ca bobul de rouă ne scurgem încet,
pe frunza zburlită, pe firul de iarbă,
pe trupul cel verde pocnind a lumină...

Ascunde-mă

Ascunde-mă pădure la umbră de frunzar
Îngemănat cu tine, mă nasc a doua oară,

*licurici astral*

timp circular
muşcă litera vieții

*licurici astral*

incandescență de roșu
curg noptatice smerenii

N-am în gură nici-un dinte,
Dar mă-nghesui la plăcinte!
Că-s făcute poale-n brâu,
Iar la gură nu am frâu!