Poezii despre Viaţă:

Nu-mi vine să mai scriu – parc-aș urla la lună,
Nu pot schimba cu versul o lume prea nebună –
Credeam că doar frumosul aduce bunătate,
Dar mulți aduc urâtul cu-așa seninătate

Am cârpit şosetele timpului
Şi i-am dat cu cremă pantofii;
I-am spus să-i mai dea răgaz trupului
Până se pun de acord filosofii:

Seara se lasă, satu-i în fum
Vântul azvârle frunzele-n drum

Luna coboară pe ramuri de nuc

Mi-e sufletul o rană, tristețea, o povară
Ce-și plânge neputința ascunsă în cuvânt,
Se zbat în mine gânduri menite să mă doară,
Mă pierd în labirintul dintre a fi și sunt.

Război
Nu există-n viață fericire
Când dragostea reală s-a răcit
Trăim constant o lungă amăgire

Timpul e-n noi, sau noi suntem în timp -
Mă-ntreb adesea, suntem muritori
Și trece prea ușor un anotimp –
Noi suntem volatili ca niște nori.

Am început să nu mai fiu uimit
De câtă văicăreală e prin sat,
Femei care se plâng că n-au găsit,
Şi nu găsesc pe lume un bărbat

Moto: Dacă nu cazi singur, nu-ți fă griji, se va găsi întotdeauna un "prieten" să te ajute! (autor necunoscut)

Noroc în viață de "prieteni" buni
Avut-am, Doamne, cu nemiluita,

Sunt drac sau înger, după caz si stare
În rest, neutru, inima mi-e rece
Las viața mea să curgă la-ntâmplare
Orice necaz la timpul lui va trece

Vincent van Gogh a pictat subiecte cotidiene
Folosind culori vii şi trăsături de penel riguroase.
Aşa i-a placut să-şi oglindească impresiile.
Lucrările lui anunţă mişcarea. N-au fost vândute.