Poezii despre Viaţă:

Trăiți de parcă nu o să muriți
În meciul vieții vă treziți arbitru
De-atâtea drame voi sunteți scutiți
Si ignorați porunca lui Dumitru

M-am născut și...
Deci, trăiesc.

Mă întreb...

Aventurile galante i-au pus curajul la încercare.
În ciuda dificultăţilor sociale iubirea e triumfătoare.
Bucuria succesului i-a readus în suflet ecoul muzicii,
De acum muzica va fi scutul invincibil în faţa durerii.

Când asculţi Zece porunci
te trezeşti că nu-i de glumă,
Dacă în viaţă, doar ţi-arunci
umbra,…ca să laşi o Urmă.

Nu bănuia că mreaja aruncată o va acapara.
Singura ei plăcere era să-i frângă inima.
Ironia o împinge în neobosita luptă acerbă,
Să-i pice în plasa întinsă, să fie victimă.

DESTINE

S-a mai închis o ultimă cortină,
Iar un titan al scenei s-a sfârșit;
Maestre, vârsta-a fost de vină
Căci sufletul ți-a fost desăvârșit.

Precum gingaşa rază-a primăverii
grăbeşte giulgiul alb şi rece să dispară,
Aşa ne-apare veşnic drept comoară
Lumina zilei dinspre bezna serii...

oasele astea
zâmbind abisurilor
precum o inimă tristă
îngână un cântec

Din stâncă-n stâncă,
Din piatră-n piatră
Mă-nalț și încă
Mai pierd o vatră.