Ascensiune

Autor:bragagiu


Adăugat de: bragagiu

luni, 18 iulie 2016

Din stâncă-n stâncă,
Din piatră-n piatră
Mă-nalț și încă
Mai pierd o vatră.

Rămâne visul
Căzut în minte
Ca paradisul
Numai cuvinte.

Fără pereche
Scriu căi încete
Pierzându-mi vechii,
Noii prieteni.

Din plâns în zâmbet,
Din râs în lacrimi,
Din simplu îmblet
Spre ceruri sacre.

Nou pasul pașii
Precis îi calcă
Și nu-s sălașe
De rugi și joacă.

Cărare-n munte
Fără de urme:
Nu trec trecute
Tălăngi de turme.

Și prind în mână
Doar bătătura
Sorbind Lumina,
Pierzându-mi ura.

Știind doar una -
Că drumul mai e
Cât urc întruna
În sus cu traiul.

Ca o minune
Mi-i vremea toată
Când piscu-a spune:
„Aici ești... gata...”

Nimic anume
N-am prins în viață.
Întreaga lume
Îmi este-n față.
Victor Bragagiu


vezi mai multe poezii de: bragagiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc!
bragagiu (autor)
joi, 21 iulie 2016



Imagini in succesiuni ce obliga imaginatia lectorului.
estera
marţi, 19 iulie 2016



O ascensiune reușită, chiar dacă presupune
riscuri, renunțări și în final „nimic anume ”.
Rămâne lumea și versul tău !
stefan doroftei doimaneanu
marţi, 19 iulie 2016