2

Autor:Adam T


Adăugat de: Adam T

sâmbătă, 23 iulie 2016

M-am născut și...
Deci, trăiesc.

Mă întreb...
Mă întreb zilnic:
Cine sunt și ce scop am aici?

Știu că pare abstract
Și filozofic. Dar...,
Știu ce vreau – întotdeauna am știut –
De aceea, încerc să-mi răspund.

În fiecare zi
Îmi dau alt răspuns.
Chestia asta mă
În-ne-bu-nește!
Adică... este posibil?
Poate primi, o întrebare, sute de răspunsuri,
În fiecare zi altul?

Ajung uneori
Să mă cuprindă un sentiment.
Unul destul de ciudat
Căruia i-am căutat, zile în șir,
O semnificație. Și i-am găsit – în cele din urmă.
Confuzia; ea e cea care îmi întunecă simțurile.

Efect al căutării (răspunsurilor)?!
Dureri.
Dureri înfloresc în țeasta-mi grea.

Astfel de seri
Se închei la fel:
Adorm,
Visez,
Mă trezesc.
De aici începe o nouă zi.
La fel ca celelalte.


vezi mai multe poezii de: Adam T


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc!
Adam T (autor)
luni, 25 iulie 2016



Crești ! În vârstă, în poezie, în frumos, chiar și în durerea ta interioară ! Gândurile tale m-au pus și pe mine pe gânduri ! Frumos !
stefan doroftei doimaneanu
luni, 25 iulie 2016