Poezii despre Viaţă:

Ieri, culorile şi stofa ,
Tot ce-a fost croit odat’
sunt prescrise la Trecut ,
toate : vechi şi demodat !

Vorbește-mi de dragoste,
risipitorule,
nu te mai ascunde în adâncul tăcerilor
vinovate.

Nici tu nu mai ai umbră şi nici vânturi
Nici urlete de lupi flămânzi prin preajmă
Rătăcitor la şes prin largi pământuri
Nu te mai bagă nimenea în seamă

singurătatea sângerează ca o piatră
aruncată de-un înger lovit sufletul
se bucură-n tăcere
cine câştigă

Te iubeam
În această seară cu umbrele
Care-ti mângâiau umerii triști
Tulburati de cuvintele alunecoase,

Aceiași poveste !
------------------------------
Cad încet peste tine, pămănt
Ființa înca-mi respiră , dar orb

Se scurg prin mine ploile căzute
Potop și norii-mi tropăie pe cord.
În urlete de tunete haine
Mă-neacă ceru-n griul lui etern!

Speriat de necunoscut

m-am întristat să te regăsesc
închisă

Din gânduri

Ai încercat să mă compui din gânduri
Şi ce frumos m-ai scris a doua oară,

Noaptea se târăşte şi geme
Tunete, urlet, furtună,
Rafale, cuprinse-n blesteme
Se scurg prin nervi în ţărână.