Poezii despre Viaţă:

Vâsleam pe un fluviu, prin mine, stingher,
Făcându-mi pe Styxul din gânduri cărare
Spre-un far de iluzii strivite de-un cer
Cuprins de o noapte ivită din mare.

Atât plopii pentru azil În rest ceilalţi
copaci să-şi descarce frunzele de pe
internet După nevoi şi anotimp Un
hoit un corb un câmp minat cu mu

" - Tu , Mosule cu parul alb
Si sacul plin cu de de'toate ...
Opreste-te din drumul tau ,
La poarta sufletului meu .

" Acum in prag de noapte
Cu iz de sarbatoare...
As' vrea sa fiu si eu ,
Ca tine , ca oricare...

Ooo, Mosul meu cu parul alb,
Care strabati pamantul...
Cu daruri , vise si sperante
In culori de vise si nuante !

Scriu cuvinte ce zboară cu un înţeles
straniu,mic,ciudat.

Vorbesc de metafore uitate acum,

azi stau faţă în faţă cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi

Arcuş de foc ce arzi pe strune
Şi doru-mi porţi prin depărtare,
Mi-alungi tristeţea ce-mi impune
O lacrimă, ce-n ochi mă doare.

în hainele cântecului
de fluier
însămânțăm
gândul bun

La o margine de lume, unde cerul cade-n larg
Și se-mpreună cu apa care n-are loc de mal,
O fărâmă dintr-o clipă a venit să-și odihnească,
Truda cea de netrăire din cea goană pământească.