Poezii despre Viaţă:

Spune-i vântului să bată cu parfum de visuri mari
În pădurea de-mplinire unde vreascuri tu tot cari.

Spune-i soarelui să-ajungă în căsuța ascunsă-n piept

Si simti ca ai obosit
Si esti dezamagit
De tot ce te-nconjoara
Tristetea incepe sa apara.

am nevoie de un imbold
pentru a provoca o luptă
cu mine
să mâzgălesc în sfârșit hârtia asta

se sting visurile copiilor săraci
zăpada înseamnă frig
un fulg lacrimă
noaptea înfloresc flori de gheață la geam

urcat pe un turn nebunul strigă
limbile clopotelor bat mătănii
în ora decisivă
a schimbării

Din frunzele pe moarte în putregai de toamnă,
Un mucegai tăcut și-ncet iar ne condamnă
La- nfrigurare, căci din tremurul de clipe,
În frig viața incearcă din nou să se- nfiripe.

În adâncimea unui plus
de nonvaloare demonstrată
heralzi moderni cu pana scut
întreg nimicul ni-l arată.

Eclozează cerbi pe sus,
prin pășunea purpurie,
scrie cerul descompus
cu o lacrimă-aurie.

cu toate că deșertul e prea mare
pentru o singură viață
fir cu fir trebuie înțeles
străbătut pas cu pas

ascultam cum behăie luna
și corpul mi se acoperea treptat
cu noapte
opriți sacrificiul