Poezii despre Viaţă:

În goana cerbilor de fum prin lăstărișul adormit
Se-aude foșnetul marin al scoicilor ce-au răsărit.

Pe sub arcada luminată de pitorescul ochi de foc

Am scris pe fruntea unei clipe: Stai!
Închide-ţi aripile,
Dă-mi un grăunte firav de zăbavă!
Vreau să adorm puţin

Ceasornicar zelos,
De ce nu te-i fi fost făcut tu popă?
Ca să-mi vorbeşti întruna
Despre nemurire

m-am mutat în casa de la marginea cerului
apostolii zâmbesc
ce a fost vestit s-a împlinit
aici este întoarcerea amânată de semnalele întrerupte ale celulalelor

Ce este dorul

Ce-nseamnã dorul de a fi iubit?
Cum cere trupul haina-n plinã iarnã

Învierea

Am fost la moartea frunzelor,
La înmormantarea lor.

Mai ti minte cand iti doreai sa cresti?
Voiai sa fii mare, liber, sa faci tot ce iti doresti,
Sa fii cel mai bun, sa te distrezi, sa iubesti,
Sa fii spontan, perfect si sa uimesti

domnule taximetrist oprește-mă te rog
pe marginea prăpastiei,
pe la sfârșit de an,
vreau să văd cum e pe fundul gropii,

Singur pe banca amintirilor tale,
Cauți soarele și desenezi o cale
Pe care să dansezi între zâmbete
Înflorite în clinchet de râsete.

Cât de tineri eram.
Cât de tineri eram!
Şi-am fugit,
Curioşi,