Poezii despre Viaţă:

Pe-a lungilor vieţii distanţe

Mi-acoperă ochii-nserarea.
Lumina coboară uimită,

ITHACA! ITHACA!

Născut în august patruzeci și patru
la Bradu-Argeș unde-n refugiu

A decăzut umanitatea sub coaja de noroi uscat,
din borta-ntunecată scoate ce-i mai urât și viciat.
fără un țel, făpturi plăpânde au rătăcit drumul cel drept
și-ntemnițate-n întuneric, cu haosul ascuns în piept,

mi s-a umplut paharul
si nimeni nu înțelege
că sinuciderea e singura soluție
punctul final

Își rupe luna cornul într-o baltă,
un curcubeu înghite azi nămol,
se-aude prin păduri urlând o haită
spre carnea unui cer de stele gol.

În armonii cu zările pictate
Mă prind de nori şi mă aşez în mine,
La umbra vechilor iubiri furate
Sorb amintiri şi scriu pe foi marine.

Privisem fascinată cum raza de lumină
prinsese orizontul în palma ei de foc,
plângea în cer o rană cu lacrimă sanguină
prinzând în brațe norii, strângându-i de mijloc.

îmi spuneai că femeia e neînţeleasă
ţi-ai fost prins altfel destinul în păr
şi-mi părea că e viţa de vie rămasă
când mă vindeai şarpelui pe un măr

a rupt din mine insomnia
ultimul rest de realitate
viața?
o poezie cu verbe la gerunziu

SĂMĂDĂUL PUSTEI
Motto: „În pustă fost-au lotri mari,
hoți de codru și tâlhari...”