Poezii despre Viaţă:

Poemul alb
....
Eu scriu poeme, cu litere de ger,
din versul meu, ies străluciri de gheață,

TOTUŞI


Mă gândesc şi răzgândesc,

Îți mai acord o ultimă speranță
pe eșafodul verii ce-a trecut.
să eclozeze scoici o altă viață
cu trup imaculat de început.

DRUMUL MEU


Drum voit, drum primit,

elidă

Acolo, în amurgul unei veri s-a destrămat tic-tacul de-altădată,
Păienjenișul clipelor a prins neizvorâta lacrimă curată.

Tu n-ai murit,
Doar te-ai topit încet în umbră
Sătul de-atâta soare cât te-a dogorât,
Sătul de-atâtea zile,

BINE-AR FI !


Ce bine-ar fi,

Venim, venim speranță
...
Venim în viaţă arbori,
cu trunchi frumos şi tânăr

ar fi fost de neînțeles acceptul unui greiere la continua corvoadă
impusă de toamna cu zăbrele ruginii

dacă saltul verii are ceva mirific

Din tine a rămas doar o baladă,
te știu doar eu sau prea puțini,
prin negura de timp nu pot să vadă
cei rătăciți printre străini.