Poezii despre Viaţă:

Tăcută repetare

După bătaia inimii bătrâne,
îmi potrivesc un ceas cu baterii uzate

în ceașca de cafea
a clocotit
(spun vrăjitoarele)
viața mea

Obosită de-ntuneric noaptea vie zori adună
Trupul verii se îmbracă cu fiori de vânt nebun,
Printre diguri colţi de barcă muşcă razele de lună
Apa mării se deşteaptă printre bancuri de barbun.

la chioșcul din colț ziarul
e plin cu exemplare de la zoo
feline viclene își maschează copita grosolană
fluturând coama prin care se ascund șoricei

Îmi latră ziua a blesteme,
deschide noaptea guri de lup,
atâtea răni se-ascund în trup,
să curgă sângele se teme.

nu sunt Eminescu
nici Cosbuc
nici Nichita
sau alții

Și când va fi ca dintr-o carte
să zboare fluturi către cer,
cea mai frumoasă dintre arte
va fi motivul meu să sper,

salonul de gală cu largi draperii
mochetă turcească si scaune reci
la masa rotundă te-mbeți
si petreci

voi scrie o carte
care nu va interesa pe nimeni
o carte despre do do
și nimeni nu va ști cine este

lumină dulce, lumină vie
izvor curat
din Dumnezeu
melancolie si poezie