Poezii despre Viaţă:

lângă pădurea aceea uscată
e lacul de unde lebedele au plecat

străinul
răscoleste pământul
frunzele, iarba, cimitire de gânduri

privește ușa aceasta
dincolo de ea este ploaia

stropii mari se strivesc de asfalt

e cerul de metal si ruginit pe-alocuri
tăcerea îsi ia zborul
prin a ferestrei
clipă

Viață tristă, gardieni balamuc
instanță de Irozi temniceri
la lume nimic nu se vede
de la oameni nu știi ce să ceri.

treceam pe aici și geamul acesta deschis
clipea atrăgător
promițător
căutam senzații noi sufocate sub cenușa circumvoluțiunilor

spune-mi doamne cine sunt?
dacă sunt frunză, înviorează pomii
dacă sunt apă, răcoreste-mi sufletul
dacă sunt pământ, pregăteste-mi groapa

Străine zile parcă, prin caruselul vieții
se pierd cu nepăsare într-un vârtej perfect,
fantome și iluzii au inventat poeții,
e viața o părere, doar moartea-i subiect.

ARTISTUL


Un artist,

simt vițele pe sub piele
cum grăbesc statura mea de pom
padurea arde, fumul în tăcere
ridică schele, moarte si stafii