Poezii despre Viaţă:

BAU


Milă mi-e de omul bau,

Destine mutilate în Africi prea-nrobite,
La câpătâi de lumi se sting mov, răstignite,
Se scurg şi țipetele lor, se pierd într-o baladă
a tot ce-a fost cândva umanitatea-ntreagă.

atâtea intersecții în noapte și nicio lumină
atâtea mașini zgomotoase și niciun om
de prea multe ori m-am oprit
inutil tardiv

OF, OF, OF, …
- elegie -

Moartea lebedei negre

E ger şi totu-i îngheţat.
Zăpada, năvălind în valuri

Sunt pieton pe strada bătrâneţii
Păşesc tăcut prin ploaie şi furtună,
Mă doare talpa timpului şi-a vieţii
Pe cerul meu, alţi nori de lut se-adună.

Iubiți-vă unii pe alții
Cu vraja inimilor voastre,
Îmbrățișați-vă ca frații,
În valsul zărilor albastre!

În inima mea încăpătoare
Își face loc întregul Univers,
Mama este prima de sub soare,
Chintesența vieții, frumosul vers!

VIOLET ...


S-a trecut cu flacăra violet,

O potecă nu prea mică,
Nici prea mare, nu ai frică,
Te indeamnă la plimbare
Până talpa- ncepe a doare!