Poezii despre Viaţă:

din prima zi a anului o iau la goană
mi-am spus
iarăși iluzii, zâmbete forțate,
cafele reci,

Și toate-mi vin, sunt flămânde și bătute,
Cu chipuri hâde, pe după măștile întinse.
Din aproape, cu-ale lor scântei pierdute,
Care mai solide văd, ambițiile-mi învinse.

și dacă este un strigăt lasă-l
să zboare
colorează-i cerul cu fiecare bătaie a inimii
pentru că el este poezia începutului tău

nu ai nevoie de multe împliniri
în viaţă

doar câteva vise

În absența copacului
m-aș pune pe mine înfipt
între două umbre de păsări
ca între două inerții,

într-o zi însorită am desenat un om pe asfalt
iar lângă el un câine fără zgardă
lătratul lui abia se auzea
prin zgomotul infernal și scrâșnetul de roți

Același ţărm, aceeași aşteptare,
apusul mi se pare ca de ceară,
la orizont și ultimul vapor dispare,
iar plânsetul sirenei mă doboară.

Uneori facem o buclă a timpului
În cerșaful patului vieții
Și hrănim visele verzi ale câmpului
Cu reperele joase-ale hărții.

mă întreb dacă anul nou
va fi mai deprimant decât
celălalt an nou,
măcar de-ar toropi

în inima oricui este totul
și câteodată nimic
când acest nimic înghite totul
lumea dispare