Poezii despre Viaţă:

Privesc în tăcere cum plouă afară,
aș vrea să te-aduc din trecut înapoi,
departe se-aude cântând o fanfară,
un plâns de alămuri venit după noi.

Cuvinte roşii pe-albe foi

Târziu, cuvintele de-a valma
se rătăcesc printre-amintiri

Spune-mi pădure

Eu n-am să dau pădurii gunoiul meu hibrid,
Nici gândul meu de moarte prea strâmb şi prea arid,

Poezia vârstei

Pe raza unui gând rebel,
Un adânc de suflet speră,

și vine o zi când atingi ceva -
masa poate sau batista
sau stânga cu dreapta,
pieptul cu bărbia,

Din soioasele lături azvârlite-n balta sorții
unde viermii nasc duhoarea răspândind-o pân la cer,
ca o plagă se întinde, arătându-și limba, colții,
o dihanie cu guler, prin deșeul menajer.

Tunelul

Sub lumea zgomotoasă e un tunel adânc.
Deasupra săpăturii, o uşă mare-albastră

Poartă-ți demn mărețul nume,
Nu de fiară, nu de pom,
Nu de păsări, nu de lucruri,
Nu de oricine, ci de OM.

prima mea carte am să v-o arunc în față
s-o călcați în picioare
fără ca înainte s-o fi citit
în ea o să urle un lup

S-a stins și ultima speranță,
greu este drumul prin calvar,
apare-un demon ce se-agață
de cartea ruptă de tipar.